De ce cand suntem indragostitii compunem cele mai frumoase versurii de dragoste, cele mai frumoase melodi?

Ma tot framanta intrebarea aceasta, de ce cand suntem indragostiti compunem cele mai frumoase versuri de dragoste, melodii sau poeme… de ce?

De ce facem cele mai frumoase declaratii de dragoste persoanei respectve,   unde mai tarziu regretam declaratiile facute, iar dintr-o data persoana fara de care am crezut ca nu putem trai fara… devenim rai si indiferentii fata de ei/ea?

Oare activitatea  imensa a  hormonilor din organsmul noastru ne impinge la a crea cele mai frumoase  melodii, cele mai frumoase versurii de dragoste?  daca da!   De ce compunem cele mai frumoase versurii, melodii sub efectul unor produsi biochimici ai activitatii corpului uman?   de ce ne relatam extraordinar de frumos fata de persoana draga, sub efectul biochimic rezultat din activitati organismului uman?

Iar mai tarziu, cand devenim lucizii sau ne trezim din ameteala “indragostirii”, din actvitatea biochimica  a hormonilor care si-au facut umblatura in organismul nostru uman…. vedem lucrurile dn jur atat de diferit, Persoana draga… dintr-o data nu mai este persoana perfecta, dintr-o data nu mai este ce ne-am imaginat ca este..??   de ce?.. de ce?

Cat din noi ca oamenii este in tot romantismul acesta si cat ca si produs biochimic suntem in toate acestea?

Framantarii din partea unei persoane care de obicei se indragosteste de oameni care nu impartasesc acelasi sentimet , sau il impartasesc mult prea tarziu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s